Opoziția, prinsă cu pantalonii în vine

După cum putem cu ușurință remarca, în ultima perioadă, evenimentele s-au cam precipitat, complicând și mai mult lucrurile în viaţa politică românească. Poate ceva mai mult și mai rapid decât mulți s-ar fi așteptat. După ce partenerii de guvernare ai PSD au dat bir cu fugiții, în ciuda oprimismului arătat de unii membri social-democrați, partidul are şanse minime să mai apuce alegerile prezidenţiale la guvernare. Astfel, culmea ironiei face ca, în contextul dat, Opoziţia să ajungă în situaţia în care va trebui – în cazul în care Guvernul Dăncilă nu trece de moțiune – să preia o guvernare pe care nu și-o dorește nici în ruptul capului, fix în cel mai nepotrivit moment pentru ea, când soluțiile politice și bărbații de stat lipsesc cu desăvârșire. Situația este foarte delicată pentru toată lumea politică, însă greul atârnă ca de obicei pe umerii cetățeanului de rând.

Cum „Toate drumurile duc la Roma”, așa și PSD este pus în situația de a nu mai putea guverna, și nici nu cred că ar mai trebui lăsat să guverneze ceva vreme de aici încolo. Compromisurile pe care le-a făcut PSD în această guvernare le vom plăti scump mulți ani de aici înainte, astfel că e prea mult şi prea pericolus pentru ţară ca partidul ăsta să mai dețină degrabă un astfel de rol.

În altă ordine de idei, oricine ar forma viitoarea coaliţie de guvernare, aceasta va fi una minoritară, împotriva firii politice şi a logicii. Matematica politică ne spune însă că, astăzi, o majoritate clară în Parlament se poate obţine printr-o alianţă a tuturor partidelor parlamentare, cu excepţia PSD. Ceea ce e destul de greu de crezut că se va întâmpla. Mi se pare ireal, dacă nu chiar imposibil, să văd guvernând, laolaltă, PNL, USR, PMP, UDMR, Pro România, ALDE și minoritățile. Logic, oricare altă variantă atrage după sine un guvern minoritar, legat de mâini și de picioare, ușor șantajabil, fără suficientă putere de decizie. Orice speculații s-ar arunca pe piață, nu văd o alianţă funcţională între PNL şi USR cu Pro România-ALDE, mai ales în contextul în care partidul lui Ponta dă semne vizibile că, mai degrabă, ar susține un guvern al PSD. Desigur, asta dacă Dăncilă ar renunţa la candidatura la prezidenţiale şi ar restructura din temelii guvernul. Ceea ce este o cu totul altă poveste ce ține mai degrabă de domeniul science fiction.

Până la urmă, poate cel mai logic şi, evident, mai sănătos pentru țară ar fi organizarea unor alegeri anticipate, imediat după alegerile prezidențiale. Asta spune logica și teoria. Practic însă, este aproape imposibil. De ce? Simplu. Pentru că alegerile anticipate ar trebui forţate de actualul Parlament, astfel că parlamentarii actuali ar trebui să renunţe de bună voie la mandat cu un an mai devreme. Credeți că sunt mulți dintre ei duspuși să își taie craca de sub picioare pentru binele României? Câţi dintre ei credeți că, în interesul românilor, sunt gata să piardă peste noapte mulțimea de avantaje pe care le au astăzi? Câți parlamentari de la ALDE, PMP, minorități sau chiar UDMR credeți că și-ar risca pozițiile, știind că șansele să mai acceadă în Parlament sunt aproape nule?

Cu toate acestea, declanşarea de alegeri anticipate cât mai rapid cu putinţă pare să fie soluția cea mai bună pentru țară. Până la urmă, dacă ne gândim bine, acesta va fi adevăratul test al Opoziţiei. Mingea e în curtea politicienilor, iar ei au aflat deja, la alegerile din 26 mai, că românii vor mult mai multă maturitate de la clasa politică. Ar fi un restart necesar, obligatoriu chiar. Hai, că se poate!